Veniți de vedeți!

                                             Ioan 1:35-39

         „A doua zi, Ioan stătea iarăși cu doi din ucenicii lui. Și pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

            Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, și au mers după Isus.

        Isus S-a întors; și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutați?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care tâlmăcit, însemnează: „Învățătorule”), unde locuiești?” „Veniți de vedeți”, le-a zis El.

           S-au dus și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.”

           Sunt atât de multe puncte de atracție, în lumea aceasta pieritoare, pe care Satan știe să le folosească ca să ne distragă atenția de la cer, tocmai de aceea trebuie să ne luptăm cu toată puterea pe care ne-o dă Duhul, ca să le biruim.

            Diavolul știe să se folosească de lucruri și de oameni, ca să ne abată de la cele sfinte și să ne ispitească să umblăm încoace și încolo fără nici o țintă, fără niciun scop și fără niciun țel. Foarte subtil caută să ne întoarcă privirile, astfel ca ochii noștri să nu mai vadă clar, să nu mai distingă urmele Domnului Isus Cristos prin vale și pe Calea lui Dumnezeu.

            Sunt oameni care s-au întors la Domnul, dar numai pe jumătate, pentru că nu pot să se debaraseze de obiceiurile și practicile păgâne la care luaseră parte pe când erau în tabăra adversă.

         Spre exemplu foarte mulți nu se pot debarasa de pomenile și de colivele morților, pentru că, zic ei, ar râde lumea de ei.

           Domnul Isus spune foarte clar faptul că: „Dacă un om nu se naște din nou…”, dacă un suflet nu se debarasează de omul cel vechi cu obiceiurile, cu viciile, cu viața trăită în păgânătate și în idolatrie „…cu niciun chip nu va vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

           Cale de mijloc nu există! Sau mergi cu Dumnezeu, sau mergi cu lumea. Dumnezeu nu face compromisuri. Satan știe lucrul acesta și va încerca întotdeauna să ducă omul pe o pistă falsă, să îl îndemne să meargă pe urme străine, să petreacă așa cum petrece lumea, să se distreze așa cum se distrează lumea, să se închine așa cum se închină lumea, pentru ca în final să ajungă la faliment spiritual.

          Satan promite multe lucruri, dar ceea ce poate oferi el lumii acesteia este distrugerea, moartea, despărțirea veșnică de Dumnezeu.

            În Epistola întâia către Corinteni, capitolul 15:19, apostolul Pavel ne amintește faptul că: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Isus Cristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii.” Și gândul acesta ar trebui să ne frământe până la epuizare dacă este nevoie, și să ne punem fiecare dintre noi serios întrebarea: Suntem pe Calea cea bună?

            Îl urmăm de aproape pe Mântuitorul?

            Facem ceea ce ne spune El prin Duhul Sfânt în Biblie? Sau facem ceea ce am învățat de la oameni cu obiceiurile lor, cu tradițiile lor, chiar dacă acestea contravin învățăturilor Sfintelor Scripturi? 1 Corinteni 4:6b  „... să nu treceți peste ce este scris... ”

            Psalmistul se roagă în Psalmul 139:24 și spune: „Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei.”

            Suntem cu toții călători, mai mult sau mai puțin trecători pe pământul acesta. Unii fac o cale mai lungă, alții mai scurtă, dar fiecare are nevoie de o călăuză, mai ales noi credincioșii, avem nevoie de o busolă spirituală, care să ne arate direcția spre Raiul lui Dumnezeu.

          Pentru că ținta noastră, sau scopul nostru nu este acela de a căuta comori pe pământ, sau poziții înalte, nici faptul de a plăcea oamenilor, ci este acela de a ajunge în cerul lui Dumnezeu, despre care Domnul Isus ne-a vorbit așa de mult și așa de frumos, încât îl dorim cu toată inima.

            Domnul Isus Cristos a reușit să ne prezinte Raiul lui Dumnezeu atât de minunat încât ne-am îndrăgostit de el fără să-l vedem, dar mai ales ne-am îndrăgostit de Cel ce locuiește în Raiul ceresc, de Mielul lui Dumnezeu, care poartă un Nume așa de frumos: Isus! Cel mai frumos, cel mai minunat.

            Oricât de mult ai vrea să cauți nu vei găsi pe altul mai frumos ca Mirele nostru, Isus, Fiul lui Dumnezeu.

            Ucenicii lui Ioan botezătorul, L-au întrebat pe Isus: „Învățătorule, unde locuiești?”

         Mulți oameni se avântă pe Calea credinței numai din interes, sau din curiozitate și lucrul acesta nu trebuie nici să ne surprindă și nici să ne mire, pentru că și în vremea Domnului erau mulți curioși.

            Niște greci care se aflau la Ierusalim, au fost atât de curioși să-L vadă pe Isus, încât s-au dus la Filip și i-au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.” Ioan 12:21.

            Famenul Etiopian care pe drumul de întoarcere spre casă, citea din Cartea profetului Isaia, în capitolul 53 despre Mielul lui Dumnezeu Care Și-a dat viața pentru păcatele lumii, l-a întrebat pe Filip, cu mare interes: „Despre cine este vorba aici; despre profet, sau despre altul?”

           Filip mânat de Duhul Sfânt i-a deslușit Scripturile și i-a făcut cunoștință cu Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Cel mai frumos, Cel mai minunat!

           Când Mântuitorul i-a întrebat pe cei doi ucenici ai lui Ioan, care se țineau după El: „Ce căutați?” Ei I-au răspuns tot cu o întrebare: „Unde locuiești?”

          Erau atât de curioși și de preocupați de Cel despre care le spusese învățătorul lor, Ioan Botezătorul, că este Mielul lui Dumnezeu și erau atât de fascinați de persoana și personalitatea Lui Isus, încât pur și simplu s-au fâstâcit. Nu au găsit alt răspuns la întrebarea Mântuitorului, sau poate că în adevăr, voiau să meargă la Isus acasă, să-I vadă „vila”, să-I vadă „palatul”, să stea de vorbă mai mult cu El, să-I cunoască familia, părinții, frații. Sau poate că voiau să-l cunoască personal.

  Domnul Isus le-a satisfăcut curiozitatea, chemându-i cu cuvinte calde: „Veniți de vedeți.”

           Coborât din cer, Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, avea dreptul să se instaureze ca Împărat al Israelului și al lumii întregi, dar a preferat să Se nască într-o iesle sărăcăcioasă, într-o familie neînsemnată din Betleemul Iudeii.

            Nu a avut o casă a Sa și nu a avut o proprietate pe pământul creat de către El. A depins în totalitate de ceea ce-I oferea Dumnezeu Tatăl din cer și de asemenea a depins de firimiturile pe care i le oferea lumea aceasta înrăită.

            Fiul Omului era străin și călător pe pământul creat de către El și nu I se dădea niciun drept în mijlocul lumii, nici măcar dreptul la viață.

            Isus nu avea cabană la munte, nici pensiune la mare, nici măcar o colibă făcută din crengi, în cetate.

            Când nu găsea loc de dormit în peșteră, Domnul Isus Se mulțumea să-Și odihnească trupul ostenit sub un măslin și să se acopere cu bolta înstelată.

            Asta au găsit cei doi ucenici care L-au urmat pe Învățătorul și totuși au rămas la El în ziua aceea și apoi, după Cuvântul Sfânt, L-au urmat pe Domnul Isus toată viața lor ca niște ucenici destoinici. Oricine se apropie sincer de Domnul Isus se va îndrăgosti de El negreșit și nu va mai dori să mai plece de la El niciodată.

           Sunt atâția oameni care au intrat în apa botezului și au mărturisit că mai întâi au venit din curiozitate la Biserică, dar aici s-au întâlnit cu Isus Mântuitorul care le-a străpuns inima cu dragostea Lui, așa cum le-a străpuns-o și pe a celor doi ucenici și nu au mai plecat. Au rămas lângă El.

  Dacă ești curios, sau mai mult, dacă vrei să fii acolo unde locuiește Isus, atunci „Vino și vezi”.

           De data aceasta, El S-a retras acasă. S-a urcat la cer și S-a așezat la dreapta Tatălui, încununat cu cinste și cu slavă, pentru că Și-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru lumea aceasta care era pierdută în negura păcatului.

           Dorința fierbinte a Mântuitorului este ca fiecare om, mântuit în Sângele Lui sfânt, să locuiască împreună cu El în Casa Tatălui în cer.